În limbajul popular le știm ca negi sau cuie. Medical le spunem veruci vulgare. Acestea sunt proeminențe care apar pe suprafața pielii și arată diferit în funcție de zona de pe corp pe care se afla.
Verucile pot fi întâlnite la orice vârstă, și, în funcție de imunitatea copiilor, pot dispărea spontan, fără niciun tratament sau se pot mari vizibil. Chiar dacă evoluția poate fi favorabilă, verucile sunt contagioase, se pot transmite prin contact direct de la alte persoane sau se pot răspândi și în alte zone ale propriului corp prin autocontaminare. Aceste formațiuni nu reprezintă o urgență medicală, dar sunt inestetice și, uneori, în funcție de localizarea lor, pot provoca distructii zonale și durere.
Care este cauza lor?
Apariția verucilor vulgare este condiționată de infecția cu HPV (Human Papilomavirus). Acesta este un virus care are multe tulpini, însă vorbim în acest articol despre acelea care determină manifestări pe piele și pe mucoase, frecvent întâlnite la copii ( HPV 1, HPV 2, HPV 4, HPV 29 ).
Virusul este ubicuitar și pătrunde în piele doar prin locurile în care bariera cutanată este întreruptă de mici leziuni. HPV poate să persiste la nivelul celulelor infectate fără a declanșa manifestări vizibile pe piele o perioadă lungă de timp. În perioadele de imunitate scăzută, acesta se activează și determină apariția leziunilor specifice. Datorită timpului de latență, mulți pacienți nu pot determina exact momentul contaminării. Durata medie de incubație este de 3-4 luni, dar poate prezenta variații mari.
O persoană este mai expusă riscului de apariție a negilor dacă
- are contact direct cu cineva care are veruci vulgare (din cauza contagiozității lor),
- are o imunitate mai scăzută
- are diferite leziuni pe piele (mici zgârieturi pe care le putem observa sau nu)
Astfel, principalele modalități de contaminare și de multiplicare ale virusului sunt:
– prin contact direct cu leziunile unei persoane infectate, care nu a primit tratament;
– prin contact cu suprafețe contaminate, mai ales în condiții de umezeală – bazine de înot, cabinele de duş, prosoape, grădinițe, instrumente de manichiură nesterilizate, încălţămintea;
– prin autoinoculare – răspândirea verucilor de la o regiune la alta a propriului corp.
– prin ruperea și traumatizarea verucilor, ce duce la înmulțirea lor la nivelul zonei afectate
Cum se prezintă clinic?
Verucile vulgare apar sub forma uneori mici alunite de culoarea pielii care cresc în dimensiuni în câteva luni de la apariție, căpătând aspectul unor proeminențe dure de dimensiuni variabile, adesea asimptomatice. Repet, aspectul lor poate fi diferit în funcție de localizare. Numărul lor variază, de obicei sunt izolate, însă pot apărea și grupate. Pot să apară în orice regiune a corpului, dar mai frecvent sunt întâlnite la nivelul degetelor, mâinilor, brațelor și picioarelor.
Așadar, în funcție de localizare putem întâlni diferite tipuri de veruci:
– veruci vulgare comune – pe degete, coate, genunchi sau pe față- mici proeminențe cu suprafața ușor rugoasă de culoarea pielii/cafenii.
– veruci plantare și palmare – pe tălpi sau pe palme. Sunt mai profunde și uneori pot fi grupate în mozaic. Acestea pot fi dureroase și se vindeca mai greu.
– veruci plate – pe fețele copiilor- sunt proeminente mici și netede care apar cel mai adesea pe fețele copiilor .
– veruci filiforme – pe pleoape, buze, pe față sau pe gât- sunt proeminențe mici, lungi, înguste .
– veruci periunghiale – acestea apar ca o piele îngroșată în jurul unghiilor. Ele pot provoca fisuri dureroase în piele.
Care sunt metodele de diagnostic?
Examenul clinic dermatologic este suficient pentru a diagnostica verucile pe baza aspectului lor descris anterior. Dacă veruca este intens modificata, medicul o poate examina cu dermatoscopul.
Medicul dermatolog poate face chiar si o biopsie, folosind o lamă mică pentru a răzui straturile superficiale ale verucii. Fragmentul recoltat va fi trimis la laborator pentru a fi examinat. Acest lucru nu se face însă de rutină, ci doar pentru negii atipici care pun probleme reale de diagnostic.
Care sunt complicațiile?
Unele veruci vulgare pot provoca dureri și sângerări, în special când sunt localizate pe tălpi. Uneori sunt dificil de tratat și pot reaparea chiar și după dispariția lor.
Cum se tratează?
Tratamentul negilor depinde de durată- de când sunt prezenți pe piele, localizare și numărul lor. Scopul tratamentelor este îndepărtarea verucilor fără cicatrici.
Terapia keratolitică este cea mai întâlnită metodă, utilizează combinații de substanțe precum acid salicilic şi/sau acid lactic menite să ardă chimic veruca. Tratamentul fi efectuat cu ușurință de către pacient, acasă. Acest tratament local acționează prin slăbirea legăturilor dintre celule și îndepărtarea straturilor de celule de la suprafața pielii. În urma acestui tratament verucile se dezintegrează treptat până se transformă în piele moartă, și se desprind de pielea sănătoasă.
Frecvența aplicărilor și detaliile privind modul de utilizare sunt stabilite de medicul dermatolog. Aceste soluții sunt sunt disponibile fără prescripție medicală, însă este importantă recomandarea lor de către medic pentru a evita eventualele arsuri locale.
Crioterapia este tratamentul prin care verucile vulgare sunt înghețate prin aplicarea de azot lichid. Azotul lichid îngheață negul, care în final se va desprinde de pe piele. Reacţiile adverse sunt reprezentate de mici cicatrici, pete depigmentate sau anestezie locală temporară. Acest tratament este rapid, dar poate fi dureros, de aceea nu se face la copiii mici. Sunt de obicei necesare tratamente multiple sau utilizarea altor tratamente în același timp. Această metodă poate fi prescrisă și pentru utilizarea la domiciliu de către pacienți, găsindu-se sub formă de creion cu azot lichid în farmacii.
Terapia chirurgicală se foloseşte pentru verucile de dimensiuni mari. Prin electrocauterizare rezultatul este imediat. Arderea verucilor se face cu margine de siguranță pentru a evita riscul de reapariție. Procedura se practică sub anestezie locală și presupune îndepărtarea verucii cu ajutorul unei chiurete metalice și arderea bazei cu electrocauterul.
O altă metodă chirurgicală pentru îndepărtarea verucii este electrochirurgia cu laser cu dioxid de carbon, folosind în prealabil anestezic local. Excizia chirurgicală clasică a verucii este foarte rar utilizată, deoarece poate crește șansele ca virusul să se răspândească în pielea sănătoasă de vecinătate.
Ozonoterapia este o altă metodă indicată în tratarea verucilor și presupune injectarea subcutanată a ozonului în jurul şi la baza verucii.
Terapia fotodinamică implică doi pași: aplicarea unei creme fotosensibilizante, urmată de expunerea verucii la un anumit tip de lumină. Aceasta este utilizată pentru verucile rezistente la alte tratamente.
Pentru a stabili metoda de tratament cea mai eficientă este esențială prezentarea la medicul dermatolog şi inițierea unei scheme terapeutice precoce a verucilor vulgare întrucât acestea au un grad crescut de contagiozitate și pot face distrucții locale semnificative.
Surse de informație: